Animalele de companie pot fi mai mult decat niste prieteni pentru copii. Iata cateva beneficii pe care prezenta unui animal de companie le pot avea in dezvoltarea social-emotionala a copilului:
Dezvoltarea stimei de sine: Invatand sa aiba grija de un animal intr-un mod responsabil, copilului tau ii va creste stima de sine. Stima de sine este un aspect important al dezvoltarii social-emotionale. Prezenta unui animal de companie in casa implica adesea impartirea sarcinilor necesare ingrijirii acestuia intre parinti si copii. Pentru copii, implicarea, incurajarea pozitiva si acceptanta sunt importante in construirea stimei de sine. Atunci cand impreuna cu parintii au grija de un animal si finalizeaza sarcini adaptate varstei lor, copiii se simt mai competenti. Este importanta adaptarea sarcinilor date copilului la varsta acestuia, pentru ca, de exemplu, un copil de trei ani poate ajuta dand apa cainelui, dar nu si plimbandu-l.
Animalele de companie pot sa mareasca stima de sine a copilului si prin dragostea neconditionata pe care acestea le-o ofera copilului. Nu conteaza daca azi la scoala lucrurile n-au mers prea bine, nu a dat niciun gol in meciul de fotbal sau parintii il cearta adesea.
Responzabilizare: Decideti impreuna cu copilul daca veti lua un caine care va trebui sa fie scos afara regulat, o pisica care suporta mai bine sa ramana singura acasa pe timpul zilei, dar poate provoca alergii, un iepuras care traieste in medie 10 ani, un acavariu cu pesti care poate fi un bun factor antistres. Discutati in familie avantajele si dezavantajele fiecarei optiuni posibile. Implicarea in alegerea animalului, apoi in hranirea, educarea, plimbarea si igienizarea acestuia il pot ajuta pe copil sa devina mai responsabil
Dezvoltarea empatiei, deci a abilitatii copilului de a intelege ceea ce simt ceilalti. Daca are grija de un animal, care este total dependent de stapan, copilului i se va imbunatati inteligenta emotionala, pentru ca relatia pe care copilul o stabileste cu animalul de companie este in mod esential bazata pe comunicarea nonverbala. Copilul invata sa devina mai empatic prin recunoasterea nevoilor si emotiilor pe care animalul sau le simte, prin posturile si mimica pe care acesta le adopta in diferite situatii. De asemenea, copilul se va confrunta si va intelege ciclicitatea vietii: nasterea, cresterea, reproducerea si moartea. Astfel poate invata sa faca fata mai bine pierderilor semnificative.
Suport emotional: De obicei animalelor de companie le place sa se joace si sa binedispuna, ceea ce-i poate face pe copii sa rada si sa devina mai calmi si mai fericiti. S-a observat ca atunci cand intervine un divort in familie, prezenta unui animal de companie il poate ajuta pe copil sa faca mai bine fata durerii separarii parintilor lui. Animalul ii acorda sentimentul securitatii si-l poate distrage de la starea emotionala negativa prin care trece.
Cateodata, prezenta unor animale familiare in locuri resimtite ca ostile de catre copil, cum ar fi un spital, ii poate scadea acestuia starea de anxietate. In plan fizic, cand mangaiem un animal, corpul nostru secreta endorfine care reduc starea de stres.
Comunicare prin joc: Animalul de companie poate juca rolul unui intermediar intre copil si lumea adultilor. Copiii au in mod spontan tendinta sa umanizeze animalul, atribuindu-i sentimente si nevoi asemanatoare lor. Observand relatia pe care copilul o stabileste cu animalul de companie poti afla mai multe despre copilul tau. Jocul este un mod de comunicare comun copilului si animalului, „obiect de proiectie”, prin intermediul caruia este mai usor pentru copil sa vorbeasca despre sine si sa-si exprime temerile. Astfel, prezenta unui animal permite de multe ori detectarea carentelor afective si emotionale ale copilului.
Masura in care un animal de companie poate influenta dezvoltarea emotionala a copilului depinde de calitatea vietii de acasa.
Daca acasa exista relatii apropiate, pozitive, atunci animalele de companie pot creste stima de sine a copilului. In schimb, pentru copiii care sunt neglijati emotional, animalul de companie joaca in special rolul de confident si de protector impotriva singuratatii. Intr-un fel, se poate spune ca in acest caz animalul de companie devine un „substitut al mamei”, copilul atasandu-se de acesta, scopul atasamentului fiind obtinerea si pastrarea sigurantei.
Recomandari:
Unele tipuri de animale de companie sunt mai sigure decat altele. Este important sa-ti supraveghezi copilul atunci cand acesta se afla in prezenta animalului de companie, mai ales daca are mai putin de 4 ani. Copiii aflati in perioada exploratorie (2-3 ani) si cu un nivel mai scazut de control al impulsurilor pot sa loveasca, sa traga de urechi cainele, pisica de coada etc., ceea ce poate determina reactii nu tocmai dragalase din partea animalului. Pe de alta parte, animalul poate fi gelos pe afectiunea pe care parintii o poarta copilului si sa fie mai agresiv cu acesta. Din acest motiv este esentiala supravegherea celor doi pentru a se vedea atat reactia animalului cat si gradul de maturitate al copilului.
Daca te gandesti sa iei un animal de companie este bine sa raspunzi mai intai la cateva intrebari : Este copilul tau pregatit sa aiba un animal? Ai timp sa-l supraveghezi ? Ce fel de animal este cel mai potrivit pentru voi? Copilul tau sufera de vreo alergie? Sunteti pregatiti sa va angajati in ceva care poate dura cativa ani? Daca in urma raspunsurilor v-ati decis ce animal este cel mai potrivit, inseamna ca sunteti pregatiti pentru noul membru al familiei.
 |
| E asa de cald afara incat am ales sa imi pun aceasta poza ca wallpaper pe telefonul mobil. Efectul e slab, dar exista. Cred ca si ei si eu am vrea sa facem schimb de locuri. :)) |
O zi plina de zambete,
Rodi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu